Mierea este un aliment minune, fiind utilizat ca remediu în diverse afecţiuni (respiratorii, gastrice sau renale) de mii de ani.
Este singurul produs zaharos natural ce are o compoziţie complexă, conţinând pe lângă glucide cu moleculă mică, cum ar fi dextrina, dar şi proteine şi substanţe azotate neproteice, vitamine, enzime şi săruri minerale.
Mierea naturală se defineşte ca fiind produsul dulce preparat de albine din substanţe secretate de glandele lor salivare şi nectarul florilor sau mana produsă de insecte din sucul plantelor.
Nu există practic un singur tip de miere, fiind mai mult un termen generic pentru a denumi zeci de sortimente asemănătoare ca formă, dar diferite în fond, în funcţie de sursa din care mierea a fost culeasă, dar şi după secreţiile interne ale albinelor lucrătoare de diferite rase sau condiţii fiziologice.
Compoziţia mierii este una foarte complexă şi variabilă, în funcţie de diverşi factori, dar cel mai frecvent se întâlnesc următoarele categorii de substanţe:
- Glucide: zahăr invertit (până la 70%), zaharoză, fructoză, glucoză, dextrină, maltoză, izomaltoză etc.
- Substanţe azotate (în jur de 0,5%): aminoacizi, albumine, globuline.
- Acizi organici (0,1-0,2%), ce conferă mierii un pH în jur de 4: acid citric, acid acetic, acid formic, lactic, oxalic, malic, tartric.
- Substanţe minerale (0,1 – 0,35%): potasiu, calciu, magneziu, fier, magneziu, mangan, cupru, fosfor, clor, sulf.
- Vitamine, în cantităţi mici: vitamina C, vitamina A, vitamina B1.
- Enzime: hidrolaze, amilază, invertază, oxireductaze, catalaze etc.
- Flavone, aldehide, uleiuri volatile şi unele substanţe antibiotice.
Mierea poate avea diferite culori, de la incolor la brun închis, prezentând o aromă specifică. Vâscozitatea sa este variabilă şi este determinată de procentul de apă, dar şi de temperatura mediului ambiant.
Consistenţa mierii se poate schimba datorită cristalizării glucozei, devenind solidă sau semisolidă. Cu cât conţinutul de fructoză este mai mare, cu atât mierea cristalizează mai puţin.
Mierea este instabilă şi poate fi influenţată în timp de factori de alterabilitate. Dacă prezintă un gust acru, înseamnă că a suferit o fermentaţie, iar când este iute, ea conţine o cantitate mare de polen uşor fermentat.
Datorită compoziţiei chimice complexe, mierea are o valoare calorică ridicată, fiind o sursă rapidă de energie, şi, în acelaşi timp, un aliment cu reale valenţe terapeutice:
- Are o acţiune tonică şi stimulantă;
- Întăreşte sistemul imunitar;
- Este un remediu eficient în diferite boli interne, un excelent tonic pentru copii, convalescenţi şi gravide;
- Ajută la asimilarea ionilor de calciu şi magneziu;
- Mierea din flori de câmp are o puternică acţiune antimicrobiană;
- Are rol expectorant, fiind şi un calmant al tusei;
- Datorită fructozei, are rol laxativ în constipaţie;
- Este decongestionant al mucoasei gastrice, reduce hiperaciditatea gastrică, fiind utilizată în tratamentul ulcerului. Mierea Manuka din Noua Zeelandă este utilizată împotriva Helicobacter pylori;
- Este utilă în cazul bolilor hepatice (hepatite, ciroze) prin refacerea rezervelor de glicogen;
- Datorită factorilor bioactivatori şi fitohormonali conţinuţi şi datorită capacităţii emoliente şi hidratante, mierea este larg utilizată în cosmetică.
